inapoi

nu demult s-a scurs si luna sub pietre
rosie
ca un gandac nocturn
ca un fosnet grav dintre vise

tu
imi legai fire de par
de crengile noptilor imbracate in iarba
numarand

eu
nu mai stiu cum
m-am trezit fara noi
ca dintr-o dimineata gresita
in care
luna
nu mai priveste pe sub gene
inapoi